Cum reusesc eu sa imbratisez idei bune,dar refuz sa fiu altcumva!
Refuz sa fiu mai matura,pentru ca maturitatea nu e sinonima cu a fi un om mai bun.
De ce sunt eu multumita de mine,cu toate ca stiu ce-mi lipseste si accept schimbarea.
De ce refuz eu sa cred ca oamenii sunt rai si prefacuti si de ce nu vad partea urata din ei,desi incerc?Uneori incerc mai ales atunci cand ma lovesc de capete patrate sau de rautaciosi,chiar incerc sa-i urasc cumva,sa-i cataloghez RAI,sa-i evit,sau sa-i tratez la fel…si nu reusesc.Nu reusesc sa-i platesc cuiva cu aceeasi moneda si asta nu pentru ca nu stiu cum sa fac ci pentru ca in mine inca urla OMENIA,care nu e sinonima cu prostia.In mine inca urla NAIVITATEA.
Maturizeaza-te!
Lumea e parsiva si mincinoasa!
Si ce?Ce sa fac matura?Ce inseamna maturitate?Si ce inseamna sa fii imatur?
Si cum?Sa devin si eu ca altii?Daca nu simt?
Am suferit de multe ori si m-am schimbat din proprie initiativa.
Sunt imatura si nu vreau sa ma tratez.Sunt imatura,dar accept cand gresesc.
Nu vreau sa fiu matura.
Vreau sa cred in ce vreau eu.Da,nu vreau sa fac greseli si de aceea accept sa fiu corectata si adusa pe drumul cel bun,dar pana la a face eu primul pas in legatura cu multe lucruri mai este ceva vreme.
Se cheama lipsa de experienta.
Se cheama ca toate vin la randul lor si nu fortat.
Nu se cheama CA NU VREAU!
Nu se cheama ca NU POT!
Se cheama ca nu stiu!
Se cheama ca am 30 de ani!
Se cheama ca teoretic mai am inca 40 de ani in care mai am timp sa invat.
Se cheama EU!
Eu ,care sunt asa cum sunt.
Se cheama ca vreau sa fiu iubita pentru ceea ce sunt ACUM!Cu bune si cu rele,cu multe lipsuri dar cu deschidere pentru a invata si a ma indrepta unde gresesc.
Se cheama ca sunt copilaroasa?Perfect,nici nu vreau sa ma schimb!
Nu vreau sa ma simt cumva cu un pas in urma pentru ca nu sunt matura suficient.E ca si cum cineva fura startul si apoi iti striga ,,hai ,hai ,fugi odata,,!Si nu-l poti ajunge,oricat ai incerca!Si el iti striga ca poti ,dar nu se opreste ca tu sa-l ajungi ,ci fuge in continuare ,iar distanta dintre voi ramane constanta.Genul ala de frustrare simti.
Nu stiu cum vine maturizarea asta,dar mie imi place viteza cu care vine la mine,vine cand trebuie.
Vine pentru ca invat zilnic aproape din greseli sau din sfaturi.Altfel n-are cum sa vina.Vine trecand prin anumite experiente,nu ti-o poti impune.
Da,iti poti impune sa fii mai atent ,sa cantaresti mai bine o situatie,sa…sa…dar se intampla sa gresesti si aici revin la lipsa de experienta.Nu le stiu pe toate si nici nu vreau sa le invat pe toate,dar invat in ritmul meu.
Si imi place sa fac lucrurile in felul meu,ca sa invat eu.
Mai gresesc,da,pentru ca nu iau in calcul totul,dar sunt mandra de mine per ansamblu.Da,am nevoie de indicatii,de explicatii atunci cand gresesc.Da,stiu cand gresesc si da imi recunosc greselile si-mi pun cenusa in cap.
Uneori,cei din jurul meu vor probabil din dorinta de a ma proteja sa-mi ofere propriile rezolvari la anumite probleme.Da,eu sunt tipul de om care asculta de altii,care are nevoie de sfaturi,numai ca nu pot functiona tot timpul dupa ce mi se spune.
Nu vreau sa ma pierd pe mine,nu vreau sa-mi pierd naivitatea si nici inocenta ca sa castig maturitate.
Vreau ca atunci cand cineva ma trateaza urat sa-mi jur ca am sa fiu mai atenta eu cu cei din jurul meu si sa nu-i tratez la randul meu asa niciodata.
Nu vreau sa-i raspund cu aceeasi moneda!
Vreau si cred ca schimbarea vine din noi si prefer sa cred ca oamenii ,,rai ,, sunt doar neintelesi si raniti la randul lor de altii.Nu-i urasc,desi uneori folosesc cuvantul asta.Nu urasc pe nimeni,asta si probabil deoarece in viata nu am primit suficiente lovituri sau dezamagiri ca sa ajung apoi sa nu mai cred in oameni(asa mi s-a spus)
Nu vreau sa fiu nevoita sa tac si nu vreau sa fiu nevoita sa-mi infranez sentimentele si modul cum mi le exprim doar pentru ca nu se cade.
Sunt mandra de ceea ce sunt,sunt multumita de mine,sunt impacata cu mine.
Nu vreau sa pierd ceea ce am si ceea ce sunt,vreau sa gasesc o cale sa le imbin ceea ce trebuie cu ceea ce simt.
Asta inseamna maturizare dupa mine,inseamna sa fiu eu,eu care cantaresc o situatie,care sunt ajutata sa inteleg daca nu stiu si eu care fac in final cum cred eu de cuvinta.
Nu cred in lucruri impuse!Nimanui nu-i plac si nimeni nu le accepta pentru ca ASA TREBUIE !Toti cautam o cale sa imbinam,sa nu fim fortati sa acceptam anumite lucruri!Cand se intampla asa uram din suflet schimbarea.
La 40 de ani vreau sa pot sa mangai un om care nu se simte bine,sa-i spun o vorba buna,sa am langa mine familia,sa fie mandri de mine,sa fiu naiva in continuare,sa ma emotionez si la 40 si la 50 cum o fac acum,sa cred in bunatatea oamenilor si sa fiu impacata cu mine insami.
Sistem Sanitar vs Justitia Romana Pacientul:-Buna dimineata,am programare azi sa-mi iau reteta. Asistenta(scarbita,evident,in timp ce trage din tigara si ia o gura de cafea): -Mda…bine… Se intoarce cu spatele si isi suna o prietena:-Ce mai faci draga? Pacientul intra timid la domnul doctor.-Buna ziua,pentru reteta am venit.In 3 minute i se elibereaza reteta pentru care a venit,afla ca preturile la medicamente au crescut si ca nu mai beneficiaza de compensarea de 90% a medicamentelor pentru cei cu pensie sub 700 RON pentru ca tocmai i s-a marit pensia si acum are 702 RON.Acum va primi o compensare de 50% ,ceea ce inseamna ca va plati aproximativ 180 RON/lunar numai pe medicamente.Din 702 RON!Pleaca,resemnat catre farmacie.Are nevoie de medicamente ca sa traiasca.Sacrifica lunar o parte din pensie pentru a le plati.Mananca prost si nu-si mai cumpara haine de o vesnicie,caldura nu are in casa pentru ca ar plati mult la intretinere pe timp de iarna,dar macar sa-si ia medicamentele sa nu faca un accident vascular sa se chinuiasca altii cu el.Uneori se intreaba si el de ce mai traieste sau pentru ce.Ajunge la farmacie.Farmacistul:-Pai uite domne n-ai stampila pe reteta,nu o pot elibera!-Offffffffff,ma intorc la medic…Face cale intoarsa sa rezolve cu stampila ca sa-si poata cumpara medicamentele compensate.-Ma scuzati,am o problema la reteta…Asistenta: -Nu e treaba mea.Pacient:-Pai nu are stampila reteta.Mi-ati eliberat-o fara stampila.Asistenta:-Nu stiu!Pacient:-Pai puneti-mi stampila pe ea ca sa ma pot duce sa mi le cumpar.Asistenta:-Azi nu se poate!Pacient:-Pai azi am avut programare,acum 3 ore am fost aici.Asistenta:-N-auzi domne ca nu se poate?Alta data,acum se anunta cod rosu afara,avem si noi casele noastre…Si noi suntem oameni!Pacient:-Pai si eu ce vina am?E doar o stampila…si trebuia sa mi-o puneti cand am venit initial,ati uitat,eu doar m-am intors sa ma ajutati.Asistenta:-N-auzi domne ca e cod rosu`?Si noi suntem oameni!Pacient:-Pai termin medicamentele,nu am bani sa le cumpar integral…trebuie sa-mi stampilati reteta ca sa le iau compensat.Atat vreau.Asistenta:-Saptamana viitoare am zis.Miercuri si pentru ca nu mai avem locuri oricum,cand veniti platiti consultatia.Pacient:-N-auziti ca nu vreau consultatie?Vreau ceva ce mi se cuvine de drept,o stampila pe reteta!Ati
uitat sa-mi stampilati reteta cand mi-ati dat-o.Asistenta:-S-a omis domne,asta e.Trebuia sa fii mai atent.Vii miercuri.Si platesti consultatia,dar
nu la noi,o platesti la Trezoreria Bucuresti in contul Casei de Asigurari.Si mai platesti si o taxa de timbru la Posta.Scrie afara la avizier tot ce trebuie sa faci.Si-i intoarce spatele…Pacientul iese,cu capul plesnind de durere si plin de nervi.Consulta avizierul,taxa Trezorerie…..taxa
nu stiu ce…toate se platesc in functie de sectorul unde stai in Bucuresti…Il trazneste…el nu are adresa de Bucuresti!!!! I se intuneca privirea,capul ii zvacneste…sta acolo 10 minute ca un tampit,nu-i vine sa creada ce se intampla,nu poate fi real.Se incumeta intr-un sfarsit sa-o mai intrebe pe asistenta el unde plateste taxele!-Ma scuzati ….-Mda…ce e?i se raspunde in scarba-Eu n-am adresa de Bucuresti….unde platesc taxa ?-Nu stiu!-Pai doamna….eu de unde sa aflu?Nu trebuie sa-mi spuneti dumneavoastra tot?Cum sa platesc daca nu stiu unde?-Am zis ca nu stiu si gata!Ei dracie….acu` nu vrei sa-ti spun si programu` de la Teatru?Cata obraznicie!Ce ma intereseaza pe mine unde platesti tu?-Pai …eu …am intrebat numai,ca sa stiu….Ca nu stiu,nu mi s-a mai intamplat…-Am zis NU STIU! Omul iese buimac pe usa…Pune
mana pe telefon,pe cine sa sune?E ireal ce se intampla,e injositor…E plin de nervi!-AhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhIsi aminteste!Cunoaste un avocat!Il suna si-i explica…cu taxa….cu stampila.Il lamureste:,,-Pai de fapt acum te duci si platesti 2 ron la Trezoreria unde ai domiciliul,sau ma imputernicesti pe mine sa tii platesc in Bucuresti,alta solutie nu ai ,, -Da?????De ce se intampla asa?Cum??? De ce????,,Avantajul ,, este ca daca
s-ar intampla asa ceva la cabinetele medicale,pacientul poate(asta daca are
bani) sa-si cumpere reteta integral si sa nu mai astepte dupa compensarea lor.Dezavantajul in cadrul
sistemului judiciar este ca NU POTI face nimic singur si esti la mana unor frustrati
si unor neispraviti carora nu le pasa cum iti e AFECTATA viata daca ei OMIT!Eu,lucrand(INCA) in Sistemul (distrus) Sanitar Roman nu am voie sa gresesc,sau daca gresesc omitand o
stampila(de ex),imi repar greseala cu scuzele de rigoare si ma mustruluiesc singura pentru ca nu am fost atenta.Da,se intampla sa gresesti.Ei…ei sunt multi si ar trebui maturati toti de pe fata pamantului pentru nesimtirea si incompetenta de care dau dovada!MATURATI si BAGATI sub pres ! Sa nu fi existat niciodata si sa nu mai incurce alte vieti!Just saying…
-Don`t tell you`re father about this .
-K mom ….chicotea …
-Ajungi la timp ,da?
-Count me in !
-Cand ii spui ?
-Diseara
-Shhhhhhhhhh,me vedem diseara,fug sa ascund ,,dovada,,
Se opri in baie pentru o clipa si se privi in oglinda.Era tot ce si-a dorit de la viata,era frumoasa lor,iubita lor,mangaierea lor.Parca a fost mereu a lor…parca au fost mereu EI
-Iubire,ce-i in capsorul tau?
-Nimic ! Rasera amandoi…
-Aia stiam.
-Raule!
O cuprinse cu bratele,ii indeparta o suvita de par ca sa-i vada mai bine chipul.Mainile i se plimbau pe spatele ei…O dorea.O iubea…si era a lui
-De ce oare te iubesc asa de mult?
-Bauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
-Bauuuuuu to you 2 ! S-a trezit si sefa! Hai….la bucatarie cu voi!Cine prepara azi micul dejun?
-Eu merg sa o sun pe Diana.
Dupa cateva minute…
-Don`t tell her anything about this.
-K dad….Cand ii spunem?
-Diseara
Ranji…putea face bani frumosi asa ,tinand secrete.
-Te asteptam atunci .
Intra in bucatarie.Mirosea a cafea si a caldura.
-Fetelor….va invit pe toate asta seara in oras!
-Pai…pai….as fi vrut sa va invit eu pe voi.
-De ce iubire,sarbatorim ceva?
-Ticalosule !Evident …
-Imi pare rau ,lasam pe alta data surpriza ta,azi imi scot eu fetele in oras.
Se aud pasi …
-Mama….am visat urat…
-Vino in brate pisicuta .
Era cea mai alintata.Are ochii Mariei ….intrebatori.Oricum impreuna pun mai multe intrebari decat oricare alti 10 copii.
Diana inca incearca sa o invete sa se catere in copaci.Ea vrea sa ia cursuri de pictura
-Cand ajunge Dia?
-Peste 5 ore.Mergem sa o asteptam.
-Alexandra…iti pune mama ceai ?
-Hei ….ce chicotiti acolo voi trei?
-Shhhhhhhhhhhh mama are diseara prima expozitie de fotografie ,e o surpriza.
-Dad….iar o facem pe mama sa planga?
-Desigur,dar numai cu lacrimi de fericire
-Si tu vei plange tati asta seara…
-Ce motiv voi avea sa plang Maria?
-Nu-ti spun acum tati .
Se spune ca uneori copii isi cauta parinti inainte de a se naste.
Alexandru si i-a gasit.
Violeta Fulga
